Salvamont HarghitaÎntâlnirea s-a desfăşurat pe durata a patru zile, în care ne-am mai perfecţionat unele elemente de bază, atât medicale, cu referire la ultimele protocoale care trebuie respectate, cât şi de comunicare corectă prin intermediul staţilor de emisie-recepţie.
Cei vechi trebuie ascultaţi.
Un mic exerciţiu.
Ciprian Andrecuţ utilizând o piesa destul de importantă în salvările montane, cu care poţi ridica singur, o greutate de până la 300 kg.Un lucru care mi-a placut foarte mult din toată întâlnirea, a fost că pe durata întâlnirii, echipele care sau căţărat, care au lucrat împreună la amaraje, au fost amestecate, adică echipele au fost formate din salvamontişit din centre diferite, oameni care nu sau căţărat împreună nici o dată, care nu au lucrat la amaraje împreună nici o dată şi totuşi vreau să vă spun, sincer, că lucrurile nu au mers bine, au mers perfect, fiecare a ştiut exact ce are de făcut.
Pe parcursul întâlnirii, pe lângă alte trasee, atât de escaladă, cât şi de alpinism pe care le-am parcurs, s-a numărat şi traseul "Requiem" (5B), situate pe Turnul Bardosului (Piatra Altarului), tot în Cheile Bicazului, un traseu clasic de alpinism, amenajat de către echipa salvamont din Gheorgheni, fiind unul din traseele de alpinism noi în zonă. Am încercat să parcurg traseul într-o maniera liberă, adică fără să mă ajut de metode artificiale, gen scăriţe din cordelină, anouri şi alte dantelării ale alpinismului, ci doar folosind strict asperităţile naturale, pe care ţi le oferea stânca, dar acest lucru nu l-am reuşit, nu pentru că este imposibil, ci pentru că stânca era foarte murdară, traseul fiind conceput să se parcurgă pe alocuri, în stil artificial, cu scăriţe, anouri etc. Parcurgând traseul mi-am amintit de vremurile când am începus să mă caţăr, fiind prin 1995, când în România nu era la modă căţărarea liberă, majoritatea traseelor fiind concepute în stil artificial, dar a fost frumos.
Turnul Bardosului (Piatra Altarului), cu linia traseului Requiem.
Turnul Bardosului (Piatra Altarului), văzută din spate.Un lucru care nu mi-a plăcut sau mai bine zis două lucruri care nu mi-au plăcut, au fost: primul a fost, că există lideri de grup, mă refer la şefii centrelor salvamont, care pe lângă faptul că nu au prea multă legatură cu muntele şi cu ceea ce se petrece într-o echipă salvamont, văd în salvamont o afacere, de multe ori profitabilă.
Al-doilea lucru care nu mi-a plăcut, a fost ca cei din sistemul media, mă refer la postul de televiziune Antena 1, nu a difuzat nimic din ce s-a trimis, era şi normal, cum să difuzezi pe postul naţional un lucru constructiv care se face în România? Cum să vadă şi alte organizaţii din ţară că se poat face şi astfel de întâlniri, cu bani puţini, dar cu multă pasiune, din care nu numia salvamontiştii au de câştigat, ci în primul rând turiştii şi alpiniştii, care, după cum spunea şi unul din veteranii echipei Salvamont Gheorgheni, lumea care cere ajutorul unui salvamontist, mai ales în Cheile Bicazului, are şi foarte mare încredere în el. Probabil dacă ne-am fi taiat sprâncenele cu satârul, cu siguranţă cei de la Antena 1, difuzau ştirea şi în cadrul altor emisiuni, decât cea de ştiri, dar asta e.
În rest totul a fost foarte frumos, foarte practic, sunt mulţumit ca m-am întors acasă, cu noi cunoştinţe legate de salvările montane şi nu numai.
Mai jos am postat un mic video din traseul Requiem, unde am fost şi cap de coardă şi cameraman pe toate lungimile traseului.
Requiem (5B) from cipri florin on Vimeo.
