marți, 27 martie 2007

L'Argentière la Bessée, un loc numit paradis

Anul acesta din fericire am reuşit pentru prima dată să ies la căţărat în afara graniţelor ţării. După ce am traversat patru ţări am ajuns în L'Argentière la Bessée, o localitate cu câţiva locuitori situată în sud-estul Franţei.
Am ajuns acolo în jurul orei două noaptea, după câteva peripeţii întâlnite de la intrarea pe teritoriul Franţei, una din trecători (Col de Lautaret) fiind închisă, am rămas cu o cantitate de 800 ml de motorină în rezervor, toate benzinăriile fiind închise după ora 22°°, iar pompele funcţionau pe baza unor carduri în euro, o chestie pe care nu o aveam în dotare. Ne-am instalat cu toata echipa, adică eu, bunul meu prieten Florian Mastacan din Iaşi, Andreea Copăescu şi Dan Burcea din Bucureşti, în casa unui ghid de altitudine, unde aveam să stăm zece zile.
Spre uimirea noastră temperaturile erau destul de ridicate pentru luna ianuarie în Alpi, minimele începând numai de la altitudinea de 3500 m, aşa că dintr-un numar foarte mare de cascade care ar fi trebuit să fie îngheţate, erau deschise câteva pentru a putea fi căţărate, restul nefiind formate sau într-o stare degradată, atunci am zis că cea mai bună alternativă în lipsa căţărării pe gheaţă este dry tooling-ul.
Franţa având căţăratul atât pe timp de vară, cât şi pe timp de iarnă, ca un sport cunoscut majorităţii oamenilor de acolo, am avut posibilitatea să alegem şi câteva trasee de dry tooling pe care ne-am pus bicepsul la treaba.
După doua zile de atârnat în pioleţi, în care eu am reuşit să parcurg un M6, un M8 si un M7+, (acesta din urma la vedere), împreună cu Florian, am gustat şi din plăcerea ascensiunilor pe cascadele îngheţate. Cascada Claphause situată în sectorul Aillefroide, pe o faţă nordică, ne-a oferit o rută superbă de 100 m lungime cu grad de dificultate (III, 4), în cea de-a treia zi.
A patra zi, fiind şi ziua în care am luat pauză, am hoinărit prin magazinele destinate echipamentului montan, scăldându-ne privirile la diversitatea materialelor pe care o putei întâlni.
În zilele ce au urmat o noua zonă, Grotte d'Hirondelle, ne-a dat prilejul să parcurgem alte trasee la fel de frumoase. Eu parcurgând aici un M8 si un M6+, după care am încercat o rută care era încă în stadiul de proiect şi în topourile existente, Msieur le 9" (M9/M10?). Ca mişcări am reuşit să leg mai bine de jumate din traseu, până în punctul unde dintr-un yaniro trebuia să ajungi la o priză foarte îndepărtată, acest lucru făcându-mă să mă opresc.
Concluziile pe care le-am tras din toată această experienţă căpătată în Franţa, m-au făcut să înţeleg că în ceea ce mă priveşte, sunt încă la început de drum şi mai am foarte mult de muncit.
Printre momentele în care ne-am căţărat am luat şi câteva imagini pe care le-am prezentat într-un mic film ce poate fi vizionat mai jos, care cred că o să vă spună mai exact ceea ce a fost această tură în Franţa.
DRY ON.

Dry On (France) from cipri florin on Vimeo.

sâmbătă, 3 martie 2007

Dry Tooling....Dance 4 Life (M9-) & Enter The Dragon (M9)

După ce pe data de zece februarie anul curent am reuşit să eliberez traseul Enter The Dragon (M9), a venit şi rândul celui de-al doilea proiect din cheile Bicăjelului, Dance 4 Life (M9-).
Spre bucuria mea tot astăzi bunul meu prieten Florian Mastacan, reuşeste a doua repetare a traseului Enter The Dragon (M9).
La numai câteva ore Daniel Burcea îl urmează reuşind şi el traseul, dar de data aceasta folosindu-se de ’’back point”.
În cele din urmă vreau sa fac o mică relatare referitoare la modul în care traseele au fost parcurse, ambele trasee au fost eliberate atât de mine cât şi de bunul meu prieten Florian Mastacan fară ’’back point”.
Din fericire reuşita traseului Enter The Dragon (M9) a fost filmată şi o puteţi viziona mai jos, iar în curând sper să repet traseul Dance 4 Life (M9-) pentru un mic filmuleţ.

Enter The Dragon (M9) from cipri florin on Vimeo.

vineri, 2 martie 2007

Bouldering.....

Ce este de fapt această disciplină!!!!
Este o metodă prin care orice practicant al escaladei sportive poate să-şi îmbunătăţească forma fizică şi tehnica pentru escaladă, prin căţărarea unor pasaje de pe un perete, bolovan, aflate la o distanţă mai mica de sol.
De ce ai nevoie pentru a putea practica această formă de căţărare: pe lângă arealul unde poate fi practicat, mai ai nevoie de o încălţăminte adecvată (espadrile), un saculeţ cu praf de magneziu, care se aplică pe palme, pentru a le menţine uscate, o saltea care te pote proteja în caz de cădere şi nu în ultimul rând de voinţă, restul vine de la sine.
Pentru mine pot spune că este cea mai buna forma de antrenament necesară în escaladă, deoarece ’’stânca este cel mai bun antrenor”.
Mai jos puteţi viziona un film destinat acestei discipline, din care poate veţi înţelege mai mult.

Climbin in Toplita from cipri florin on Vimeo.